DATE PRELIMINARE PRIVIND CERCETĂRILE DE SALVARE DIN ANUL 2017 ÎN NECROPOLA DIN PARTEA NORD-ESTICĂ A ORAȘULUI MEDIEVAL DE LA COSTEȘTI-GÂRLEA

22 martie 2019

Printre diferitele complexe care alcătuiesc ansamblul arheologic medieval de la Costești-Gârlea se numără și două cimitire mari cu morminte de înhumație, situate pe versantul stâng al văii râului Botna, în partea de nord-est și cea de est ale orașului Hoardei de Aur din sec. XIV. O primă necropolă sau zonă funerară a fost descoperită de Em. Rikman, cu prilejul cercetărilor perieghetice și de salvare efectuate în anul 1954. Conform datelor consemnate de acest cercetător, cimitirul se localizează pe versantul vestic al cetății de pământ, unde, la distanța de circa 25 m mai jos de platou, au fost semnalate trei aglomerări de oase umane, scoase la lumină în urma alunecărilor de teren. Pe locul uneia dintre aceste îngămădiri de oase s-a deschis la vremea respectivă o casetă de mici dimensiuni, fiind dezvelit un mormânt de înhumație, care avea groapa de formă aproximativ rectangulară. Scheletul era depus în poziție întinsă, cu capul orientat spre nord, iar în jurul acestuia s-au găsit mai multe cuie de fier, rămase probabil de la sicriul de lemn[1]. Așa cum au arătat însă cercetările perieghetice și descoperirile întâmplătoare recente, acest prim cimitir identificat de Em. Rikman are dimensiuni mai mari decât cele estimate inițial, zona funerară extinzându-se atât spre sud, pe varsantul meridional al cetății, cât și spre est, pe panta stângă a vâii râului Botna, atingând o lungime totală de circa 600 m (Fig. 1, 1).

Al doilea cimitir a fost semnalat de L. Polevoi în anul 1957, când prin eroziunea solului au ieșit la lumină câteva morminte cu scheletele orientate vest-est, care însă nu au fost cercetate prin săpături. Această necropolă este situată în partea de nord și de nord-est a așezării urbane, pe panta stângă a văii râului Botna, care este afectată de alunecările de teren, fiind străbătută și de câteva vâlcele (Fig. 1, 2). După estimările lui L. Polevoi, cimitirul are dimensiuni mari, întinzându-se pe o lungime de circa 500 m[2]. Unul sau două morminte de înhumație din necropola 2 au fost cercetate în anul 2005, dar au rămas nepublicate, ca, de altfel, și celelalte vestigii arheologice descoperite de N. Russev și A. Gorodenco.

Considerăm necesar de menționat aici că un complex funerar musulman somptuos, care „putea fi un mausoleu”[3], a fost descoperit întâmplător în anul 1956 în marginea de est a satului Costești, la distanța de circa 300 m de localitate și la 30 m de drum, pe un teren plan din partea dreaptă a râului Botna. Sosit atunci la fața locului, arheologul N. Chetraru a depistat și recuperat două plăci de calcar cu inscripții, câteva fragmente de coloane cilindrice, cu suprafața sculptată sau netedă, și alte câteva plăci de piatră, de formă pătrată ori dreptunghiulară, dispuse orizontal. Potrivit determinărilor cercetătoarei V. Kracikovskaia, inscripțiile lapidare sunt în limba arabă și au caracter elegiac, în stilul marelui poet Abu-l-`Atahiya (748-828 p.Chr.)[4], fiind, de altfel, cel mai vechi text literar atestat în Moldova.

Beneficiind și de sprijinul administrației publice locale, în anul 2017 Agenția Națională Arheologică a efectuat săpături arheologice de salvare în situl medieval de la Costești-Gârlea, în mai multe puncte ale zonei lui de nord-est, afectate de alunecările de teren și eroziunea solului. Un loc distinct între complexele investigate îl ocupă 13 morminte de înhumație, reperate în diferite sectoare ale necropolei 2 din partea de nord-est a orașului oriental (Fig. 2).

Primele patru morminte, toate parțial distruse, au fost identificate în zona de nord-vest a necropolei, pe un drum de țară orientat nord-vest – sud-est, la distanța de circa 130 m est-nord-est de intersecția drumului respectiv cu drumul pietruit Costești-Zîmbreni și la aproximativ 85 m est de depozitele frigorifice, ca urmare a unor ploi torențiale de la începutul lunii iulie a anului 2017[5]. Pentru cercetarea acestor morminte, aflate pe marginea de nord a drumului menționat, unde se formase în urma precipitațiilor abundente un șănțuleț, au fost trasate câte o casetă de mici dimensiuni. O altă casetă de control, care nu a surprins nici un complex, a fost executată pe porțiunea de teren dintre mormintele 1 și 2. Pe de altă parte, este important de menționat că în partea de est a casetei mormântului 4 a fost identificată și parțial cercetată o groapă cu funcționalitatea nedeterminată, din umplutura căreia au fost recuperate mai multe oase de animale.

Următoarele patru înmormântări au fost descoperite în capătul de sud-est al necropolei în discuție, aflat la limita sud-vestică a sectorului meșteșugăresc al așezării urbane medievale de la Costești-Gârlea. Trei dintre aceste morminte, și anume cele marcate cu siglele M.5, M.6 și M.8, au fost observate în malurile unei foste lutării, care a funcționat ilegal acum câteva decenii, iar pentru cercetarea complexelor au fost deschise trei casete. Un mormânt (M.7) a fost depistat în perimetrul secțiunii IV, care avea dimensiunile de 1,5×15,0 m și orientarea vest-nord-vest – est-sud-est, fiind trasată de-a lungul pantei, în prelungirea casetei mormânului 5. Remarcăm în context că în cuprinsul casetelor mormintelor 6 și 8, al secțiunii IV, dar și la suprafața solului în această zonă funerară, au fost semnalate și resturi de locuire datând din aceeași perioadă de stăpânire tătaro-mongolă. Dintre vestigiile depistate, menționăm urmele unui rug sau vetre(?), o groapă cu destinația neprecizată, o monedă de bronz giucidă, ceramică, un cuțit și câteva cuie de fier.

În fine, ultimele cinci și cele mai interesante complexe funerare din cimitirul 2 al ansamblului arheologic de la Costești-Gârlea investigate în anul 2017 au fost descoperite în perimetrul secțiunii V, executate pe o mică terasă de pe partea mediană a pantei stângi a văii râului Botna, corespunzătoare limitei de nord-est a necropolei. Anterior deschiderii acestei secțiuni, din stratul vegetal sau de la suprafața solului din locul respectiv a fost recuperat un mic depozit de monede de argint giucide din prima jumătate a sec. XIV și câteva cuie de fier. Secțiunea V a avut orientarea nord-nord-vest – sud-sud-est și dimensiunile inițiale de 1,5×16,5 m. Ulterior, după depistarea unor morminte care intrau sub pereții secțiunii, în scopul dezvelirii integrale a complexelor, în treimea sudică a secțiunii, pe laturile ei de est, sud și vest, au fost deschise câteva casete. Drept urmare, săpătura a căpătat forma unei parcele neregulate, cu suprafața totală de 35 m.p. În stratul de cultură al secțiunii s-au găsit câteva monede de bronz tătărești din sec. XIV, mai multe cuie și alte piese de fier și un număr redus de fragmente ceramice, dintre care remarcăm gâtul unui ulcior cu gura trilobată, de culoare roșietico-gălbuie, lucrat la roata cu turație medie. Totodată, menționăm că pe aceeași mică platformă de pământ, la distanța de doar 19 m spre vest de secțiunea V, a fost identificat un complex de locuire adâncit de dimensiuni mici, care conținea un inventar deosebit bogat și variat, între care mai multe monede giucide din sec. XIV, fiind cercetat în toamna anului 2017 și în primăvara anului următor.

Complexele funerare descoperite în anul 2017 aparțin unui cimitir cu morminte de înhumație., situat în partea de nord-est a așezării urbane din perioada Hoardei de Aur, pe versantul stâng al Botnei, afectat puternic de alunecările de teren. Așa cum indică cercetările din anul 2017, lungimea necropolei la care ne referim este de cel puțin 560 m, iar lățimea de circa 150 m. În același timp, nu excludem ca această întinsă zonă funerară, desemnată de L. Polevoi drept cimitirul 2, să facă parte, împreună cu prima grupă de înmormântări identificată de Em. Rikman și cu altele semnalate mai recent, dintr-o singură necropolă de dimensiuni foarte mari, amplasată pe panta nord-estică a văii râului Botna, a cărei lungime ar depăși 1 km. Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că, așa cum dovedesc cercetările arheologice, în preajma și în hinterlandul orașelor Hoardei de Aur din sec. XIII-XV se atestă existența câtorva cimitire, datând din aceeași perioadă istorică. Pentru exemplificare, consemnăm că până în prezent la Orheiul Vechi au fost descoperite cel puțin trei necropole plane cu morminte de înhumație atribuite orașului oriental[6], iar în împrejurimile marilor aglomerări urbane ale Hoardei de Aur de pe Volga Inferioară se cunosc până la 10 și mai multe situri funerare din perioada respectivă, aparținând diferitor comunități etnice și religioase[7].

Deși o parte dintre mormintele cercetate de noi au fost deteriorate prin eroziunea solului, totuși s-au putut face o serie de observații interesante cu privire la ritul și ritualurile funerare practicate în necropola medievală de la Costești. O primă observație importantă ce trebuie subliniată este aceea că, spre deosebire de mormântul din cimitirul descoperit de Em. Rikman, care era orientat pe axa nord-sud, toate complexele dezvelite în anul 2017 prezentau orientarea generală vest-est, cu unele deviații în funcție de anotimpul înmormântării. Menționăm în context că dispunerea mormintelor pe direcția vest-est este o caracteristică a necropolelor din sec. XIV din preajma orașului Şehr al-cedid de pe Răut, la fel ca și a complexelor funerare ale altor așezări urbane giucide din perioada respectivă[8]. De asemenea, aceeași orientare cu capul spre vest și picioarele spre est aveau și marea majoritate a mormintelor descoperite în cimitirile așezărilor rurale din sec. XIII-XIV de pe teritoriul Moldovei, atribuite unor comunități locale creștine[9].

Cu privire la nivelul de la care s-au realizat înhumările, nu dispunem de toate datele necesare, deoarece erodarea solului a afectat o bună parte din stratul arheologic al sitului. De fapt, putem consemna cu precizie numai adâncimea mormintelor de la suprafața actuală a solului, care varia destul de mult, între 0,15 și 1,80 m. Consemnăm în context că aproximativ aceeași adâncime, mai exact de 0,3-1,6 m de la nivelul actual de călcare a solului, a fost atestată și în cimitirul II de la Orheiul Vechi, din care s-au cercetat 136 de morminte de înhumație, atribuite populaţiei musulmane ce locuia în oraşul Șehr al-cedid[10].

O caracteristică a mormintelor cercetate de noi din sectorul nord-estic al necropolei 2 de la Costești, care s-au păstrat mai bine, o constituie prezența la toate complexele depistate aici a acoperămintelor din bârne de lemn așezate transversal. Cu toate că gropile, în partea lor superioară, nu au putut fi delimitate, s-a stabilit totuși că bârnele erau așezate pe niște praguri din pământ cruțat de pe laturile lungi ale complexelor, ale căror mărimi exacte din păcate au rămas nedeterminate. Camerele funerare propriu-zise, unde erau depuși defuncții, au putut fi delimitate la toate mormintele cu acoperăminte de lemn, ele fiind de formă relativ rectangulară, cu pereții verticali sau prevăzute cu o mică nișă pe latura sudică (M.11 și M.13).

La două morminte din capătul sud-estic al cimitirului (M.5 și M.6) s-a putut stabili clar că aveau gropile rectangulare simple, fără praguri. Unul dintre aceste complexe (M.5) era prevăzut cu sicriu sau, mai curând, cu acoperământ din scânduri de lemn, dispuse longitudinal deasupra scheletului și lângă pereții lungi ai gropii, de la care s-au păstrat fragmente putrezite. Urme slabe de lemn putrezit s-au depistat și la primele trei morminte semnalate pe drumul de țară, fără să se poată stabili chiar și cu aproximație dacă provin de la acoperăminte sau coșciuge. Resturi mai consistente de lemn putrezit și mai multe cuie de fier puternic oxidate, aparținând unui sicriu de formă trapezoidală, s-au descoperit în mormântul 9, care, așa cum am arătat mai sus, era prevăzut și cu acoperământ din bârne de lemn, depuse transversal deaspura camerei funerare propriu-zise.

Ţinem să menţionăm în acest context că în cimitirele așezărilor Hoardei de Aur predomină net mormintele cu gropile simple, de formă rectangulară sau ovală, fără să lipsească însă nici mormitele cu praguri. De exemplu, în cimitirul II al orașului oriental de la Orheiul Vechi din cele 136 morminte cercetate, doar șase complexe erau prevăzute cu praguri și acoperăminte din scânduri scurte de lemn, marea majoritate a gropilor funerare fiind simple, de formă rectangulară și ovală. Mai consemnăm că la un număr de 12 morminte s-au semnalat resturi de la acoperăminte din scânduri de lemn, dispuse de-a lungul și de-a latul deasupra scheletelor, iar la alte 13 complexe s-au depistat doar mici fragmente de lemn[11].

Extrem de rar se întâlnesc în complexele funerare ale orașelor giucide sicrie de lemn prinse cu piroane și cuie de fier. De pildă, în necropola menționată de la Orheiul Vechi nu a fost semnalat nici un mormânt cu sicriu de lemn. În schimb, în complexele funerare ale capitalei Hoardei de Aur Saray al-mahrusa de pe Volga, unde au fost cercetate circa 500 de morminte, în 45 de cazuri s-a semnalat prezența sicrielor de lemn. Este interesant de semnalat că 11 din aceste înmormântări au fost efectuate în mausolee musulmane, 12 morminte prezentau semne funerare, iar 11 conțineau elemente de inventar, Având în vedere aceste circumstanțe, unii cercetători consideră că prezența sicrielor ar constitui un indiciu al mormintelor bogate[12]. Amintim că mormântul 9 cu sicriu de la Costești mai prezenta acoperământ de lemn, ca inventar avea o mărgică de carneol, iar deasupra, în solul vegetal, s-a descoperit o aglomerație de pietre, care ar putea fi și o formă de marcaj de suprafaţă a complexului funerar. Pe de altă parte, este important de consemnat că, în conformitate cu legile și canoanele Șariatului, se recomandă înmormântarea în sicriu (tabut) a musulmanilor decedați prin moarte violentă[13].

În ce privește poziția scheletelor din mormintele cercetate la Costești, s-a putut constata că ea era în decubit dorsal, cu ambele picioare întinse (majoritatea mormintelor) sau cu piciorul drept ușor arcuit spre dreapta (M.1, M.2, M.8 și M.12), având însă brațele dispuse foarte diferit: cu ambele mâini așezate pe piept ( M.9 și M.10), cu brațele întinse de-a lungul corpului (M.3), cu mâna stângă așezată pe piept, iar dreapta adusă pe umăr (M.6 și M.13), cu mâna dreaptă întinsă de-a lungul corpului, iar cu stânga așezată fie pe abdomen (M.11), fie pe bazin (M.12) sau cu poziția ei nedeterminată (M.1), și, în fine, cu mâna stângă întinsă de-a lungul corpului, iar dreapta adusă pe umăr (M.5) sau cu poziția brațului drept nedeterminată (M.4).

Referitor la poziția capului, care, după cum apreciază cercetătorii cimitirelor Hoardei de Aur, ,,are foarte mare importanță pentru determinarea apartenenței defunctului la islam”[14], notăm că dintre cele opt schelete mai bine păstrate din cimitirul medieval de la Costești, cinci aveau craniul întors pe partea dreaptă, cu privirea spre sud, care corespunde cu privirea spre Mecca (M.5, M.9, M.10, M.11 și M.13), iar trei erau cu craniul în poziție normală, cu fața în sus (M.4, M.7 și M.12).

Este locul potrivit să consemnăm că aproximativ aceeași variabilitate a poziției corpului, membrelor și a capului defuncților se atestă și în cimitirele altor orașe ale Hoardei de Aur, mai frecvent întâlnindu-se scheletele depuse în decubit dorsal, cu ambele brațe pe lângă corp sau cu dreptul întins și cu stângul așezat pe abdomen, iar cu craniul întors pe partea dreaptă, cu privirea spre sud[15].

Analiza antropologică a segmentului populaţional medieval de la Costeşti scoate în evidenţă o structura aparte. Seria scheletică este formată din 13 indivizi. Nouă indivizi sunt de vârstă adultă (un bărbat şi opt femei), iar patru sunt de vârstă sub-adultă (trei de sex feminin şi unul indeterminabil). Starea de conservare a osemintelor este satisfăcătoare, scheletele fiind, în general, complete. Face excepţie doar scheletul din mormântul 2, care este incomplet, situaţie datorată factorilor tafonomici şi pedologici.

Din punct de vedere tipologic, acest segment populaţional oferă un tablou interesant. Din totalul de 13 indivizi, opt au fost diagnosticabili tipologic (un bărbat şi şapte femei). Singurul individ de sex masculin din această serie (M.4) prezintă caracteristici mongoloide, însă exprimate în mod discret, prin trăsături epigenetice osoase (torus mandibular) şi dentare (molari inferiori cu cinci-şase cuspizi şi cu extensie de smalţ, incisivi superiori de tip „lopăţică”). Tipologia seriei feminine este ceva mai complexă, prezentând, în general, trăsături europoide (fie mediteranoide, fie alpinoide). În câteva cazuri însă, pe fondul europoid apar grefate trăsături discrete mongoloide, aşa cum este cazul adolescentelor din mormintele 8 şi 11, dar şi a femeilor din mormintele 5, 6 şi 13.

Studiul paleopatologic a relevat prezenţa unor anomalii şi patologii scheletice şi dentare, care creionează starea de sănătate precară a acestui segment populaţional, precum şi numeroşi indicatori ai activităţilor cotidiene şi ai efortului suprasolicitant.

La fel ca și în cazul celorlalte necropole aparținând așezărilor urbane ale Ulusului giucid, marea majoritate a mormintelor descoperite în cimitirul din partea de nord-est a orașului oriental de la Costești sunt lipsite de inventar. În trei morminte de femei însă au fost găsite un inel de carneol (M. 10) și două mărgele mici de tipuri diferite, lucrate din același mineral (M.9 și M.13) (Fig. 13, 5-7). Așa cum se poate lesne constata, toate trei piese reprezintă podoabe, inelul și o mărgică fiind depistate în regiunea capului, iar perla polifațetată din mormântul 13 – în zona gâtului. Din câte cunoaștem, obiectele de podoabă în cauză nu-și găsesc pentru moment corespondențe directe între descoperirile arheologice din perioada stâpânirii tătaro-mongole în spațiul pruto-nistrean. Spre exemplu, în cele șapte morminte cu inventar din necropola II de la Orheiul Vechi se întâlnesc câțiva cercei de bronz de tipuri diferite, un nasture de bronz și un foarfece de fier[16], dar nici o piesă de podoabă lucrată din carneol.

Anumite analogii pentru piesele de carneol de la Costești, mai mult sau mai puțin apropiate din punct de vedere tipologic, se găsesc însă în cimitirele din perioada Hoardei de Aur de pe Volga. Un inel de carneol asemănător cu piesa noastră, dar prevăzut pe șaton cu o inscripție cu semne runice de stepă, ce conținea numele proprietarului – ,,Bașcu”, a fost descoperit la Bolgar, într-un mausoleu din sec. XIV[17]. Tot la Bolgar, în două morminte dintr-un cimitir musulman databil în a doua jumătate a sec. XIV și în prima parte a veacului următor au fost găsite mai recent și două mărgele discoidale de dimensiuni diferite, considerate ca fiind folosite ,,probabil ca nasturi-butoni de fixare a hainei la gât”[18].

Fără îndoială, printre problemele mai importante, dar și complicate, ridicate de complexele funerare descoperite în partea de nord-est a orașului Hoardei de Aur de la Costești-Gârlea se numără datarea și atribuirea lor etnică și religioasă. Caracteristicile mormintelor, puținele piese de inventar, analogiile cele mai apropiate stabilite pentru ele și alte indicii, pledează pentru atribuirea lor populației așezării Hoardei de Aur de pe șesul Botnei, care, pe baza descoperirilor numismatice, în linii mari, poate fi datată din a doua jumătate a sec. XIV până la sfârșitul sec. XIV[19]. Dar, așa cum am consemnat mai înainte, în zona unor morminte și mai ales pe terasa unde au fost scoase la lumină înmormântările cu acoperăminte de lemn, s-au constatat și urme clare de locuire, între care și un semibordei prevăzut cu vatră, сe conținea un inventar deosebit de bogat, datând din aceeași perioadă de stăpânire tătaro-mongolă. Cum contemporaneitatea pe același loc a locuirii și a zonei funerare este mai greu de admis, rămâne de stabilit dacă locuirea este mai veche în această zonă sau, invers, mai întâi a funcționat situl funerar, iar mai tarziu peste fostul cimitir s-a extins așezarea. În stadiul actual al cercetării problema este mai dificil de rezolvat, impunându-se cercetări de teren mai ample și amănunțite. Bazându-ne însă pe împrejurarea că în cuprinsul locuinței s-au gasit monede[20] de la mijlocul sec. XIV, dar și pe alte elemente, formulăm ipoteza, care evident urmează a fi verificată, că cimitirul cercetat de noi aparține ultimelor etape de existență a așezării urbane, corespunzătoare celei de-a doua jumătăți a sec. XIV. Menționăm în context, că o situație întrucâtva asemănătoare a fost atestată și în faimosul ansamblu arheologic de la Selitrennoe, identificat cu prima capitală a Hoardei de Aur (Saray al-mahrusa) întemeiată de hanul Batu, unde în aceeași zonă a orașului s-au descoperit morminte de înhumație aparținând unui cimitir musulman, databil la sfârșitul sec. XIV – prima jumătate a veacului următor, și gropi gospodărești de la mijlocul sec. XIV[21].

Referitor la apartenența etnică și religioasă a populației înmormântate în cimitirul din partea de nord-est a așezării din sec. XIV de la Costești-Gârlea, bazându-ne pe contextul istoric general în care au luat ființă și au funcționat orașele Hoardei de Aur și cimitirele din preajma lor, pe izvoarele istorice care atestă fără tăgadă oficializarea și devenirea islamului în perioada hanului Uzbek (1312-1341) religie de stat în cadrul Ulusului giucid, pe datele arheologice și numismatice obținute până în prezent din valorosul sit medieval de pe valea Botnei și pe cronologia acestora, presupunem că este vorba de o populație eterogenă din punct de vedere etnic, preponderent de origine turcică, convertită în mare parte la religia musulmană. Evident, investigațiile arheologice și interdisciplinare viitoare, care se cer a fi mai ample și mai complexe, vor aduce clarificări și precizări importante și în această chestiune.

Vlad VORNIC, Sergiu POPOVICI, Ion CIOBANU, Angela SIMALCSIK

BIBLIOGRAFIE

Nicolae 2017: E. Nicolae, Câteva considerații privind orașul medieval de la Costești, raionul Ialoveni, în lumina descoperirilor monetare. In: Conferința științifică internațională Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Programul și rezumatele comunicărilor, Ediția a IX-a (Chișinău 2017), 38-39.

Spinei 1994: V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV (Chișinău 1994).

Ursu 2015: I. Ursu, O nouă necropolă medievală descoperită la Orheiul Vechi. AP RM II, 2015, 113-118

Vornic ş.a. 2012: V. Vornic, I. Ursu, L. Bacumenco-Pîrnău, R. Pîrnău, L. Ciobanu, Cercetările arheologice din situl medieval de la Lozova-La hotar cu Vornicenii. Rezultate preliminare. RA, vol. VIII, nr. 1-2, 2012, 222-226.

Болгар 2008: Город Болгар: культура, искусство, торговля (отв. ред. П.Н. Старостин) (Москва 2008).

Бырня, Рябой 1998: П.П. Бырня, Т.Ф. Рябой, Культовые памятники золотоордынского времени в Старом Орхее. RA 2, 1998, 87-100.

Васильев 2007: Д.В. Васильев, Ислам в Золотой Орде (историко-археологическое исследование) (Астрахань 2007).

Васильев 2008: Д.В. Васильев, Исламизация и погребальные обряды в Золотой Орде

(археолого-статистическое исследование) (Астрахань 2008).

Зеленеев, Пигарев 2018: Ю.А.Зеленеев, Е.М. Пигарев, Работы археологической экспедиции на Селитренном городище в XXI в. ПА 4 (26) 2018, 235-247.

Лазукин 2010: А.В. Лазукин, Предварительные итоги исследования некрополя в южной части Болгарского городища (раскоп CLXXIV 2012 г.). ПА 2 (8) 2014, 145-164.

Недашковский 2010: Л.Ф. Недашковский, Золотоордынские города Нижнего Поволжья и их округа (Казань 2010).

Крачковская 1960: В.А. Крачковская, Новая арабская надпись из Молдавской ССР. Эпиграфика Востока XIII (Москва 1960), 48-58.

Полевой 1965: Л.Л. Полевой, Археологические материалы к истории Молдавии. СА 3, 1965, 66-80.

Полевой 1969: Л.Л. Полевой, Городское гончарство Пруто-Поднестровья в XIV веке (Кишинев 1969).

Полевой, Бырня 1974: Л.Л. Полевой, П.П. Бырня, Средневековые памятники XIV-XVII вв. АК МССР, вып. 7 (Кишинев 1974).

Рикман 1955: Э.А. Рикман, Археологические работы в 1954 г. на городище у с. Костешты. Изв. МФ АН СССР 5(25), 1955, 95-112.

Lista figurilor

Fig. 1. Poziția topografică a cimitirelor medievale 1 (1) și 2 (2) de la Costești-Gârlea.

Fig. 2. Fotografie aeriană din dronă dinspre vest asupra cimitirului 2.

Fig. 3. Mormintele 1 (1) și 2 (2).

Fig. 4. Mormintele 3 (1) și 4 (2).

Fig. 5. Mormântul 5 înainte (1) și după dejajarea lemnului (2).

Fig. 6. Mormintele 6 (1), 7 (2) și 8 (3).

Fig. 7. Secțiunea V. Vedere dinspre sud-sud-vest, adâncimea 0,6 m.

Fig. 8. Secțiunea V. Vedere asupra mormintelor 9-11 dinspre est (1) și nord (2).

Fig. 9. Planul segmentului sudic al secțiunii V cu mormintele 9-14, înainte (1) și după (2) degajarea acoperămintelor de lemn.

Fig. 10. Vederi asupra mormântului 9 în diferite etape de cercetare.

Fig. 11. Mormântul 10 înainte (1) și după (2) degajarea acoperământului de lemn.

Fig. 12. Vederi dinspre vest-sud-vest (1) și nord-nord-est (2) asupra mormintelor 10-11 (1) și 10-14 (2).

Fig. 13. Mormintele 11 (1, 2) 12 (2), 13 (3) și 14 (4), inel (5) și mărgele (6, 7) de carneol din mormintele 9 (7), 10 (5) și 13 (6).

Articolul prezintă o variantă prescurtată a unui studiu mai mare ce urmează să fie publicat în curând în Arheologia Preventivă în Republica Moldova, nr. 4, (Chișinău 2019).

[1] Рикман 1955, 105.

[2] Полевой 1969, 23.

[3] Keтрару 1961, 127.

[4] Крачковская 1960.

[5] Informația despre descoperirea unor oase umane risipite pe drumul de țară menționat ne-a fost comunicată de către dl Mircea Sula, specialist în cadrul Secției Cultură Ialoveni, care, la rându-i, a primit-o de la dl Tudor Todirașcu, locuitor al satului Costești.

[6] Бырня, Рябой 1998; Ursu 2015.

[7] Недашковский 2010, 39-51, 102-118, 137-153,

[8] Бырня, Рябой 1998, 90-91; Ursu 2015, 116; Васильев 2007, 42, 93-94.

[9] Spinei 1994, 235-236; Vornic ş.a. 2012.

[10] Бырня, Рябой 1998, 90-91.

[11] Бырня, Рябой 1998, 91.

[12] Васильев 2008, 120.

[13] Васильев 2007, 36.

[14] Васильев 2007, 101.

[15] Васильев 2007, 95, 98, 100, 101.

[16] Бырня, Рябой 1998, 91.

[17] Болгар 2008, 47, 48, pис. 3, 1.